Parenting neconditionat

Parenting neconditionat

 

SI COPILUL ARE UN CUVANT DE SPUS

    In ultimii ani, oamenii au inceput sa manifeste un interes considerabil pentru educatia armonioasa a copiilor si sa renunte la perceptiile vechi, instalate in radacinile lor.
Faptul ca parintii isi pun intrebari, dau cate un “search” pe bloguri, prin carti sau la psiholog, este un prim pas important spre schimbarea societatii conditionate intr-un parenting neconditionat.
Totul isi are inceputul de la mama si tata, fie suntem parinti, fie avem parinti, de aici se construisc personalitati. Tocmai din acest motiv este esential sa ne facem “arhitecti” profesionisti.
Ce inseamna, de fapt, parenting neconditionat? Inseamna dragoste pura ! Sa-ti iubesti copilul exact asa cum este el, fara conditii, pedepse si recompense. Familiile, care aplica violenta fizica/verbala, au primit eticheta de “ familii traditionale”, desi aceasta notiune nu pare sa fie una potrivita, oportun fiind sa modificam si sensul adjectivului de “traditional”, in contextul dat. Astfel, traditionalul sa devina acea noua normalitate, pe care incercam sa o constientizam (am scris “incercam” pentru ca, la ora actuala, doar un mic procent din populatie aplica parentingul neconditionat).

Ce pasi trebuie sa urmam pentru a ne imbunatati relatia cu copiii si pentru a contribui la formarea unei baze sanatoase, necesare viitorului adult?

I. Incurajare, nu critica.
Fiecare zi este un izvor nesecat de informatii noi pentru copilasul tau. La fiecare incercare de a descoperi si de a evolua, este absolut necesar sa ii oferi libertate (atata timp cat nu este vorba despre un pericol), sa il incurajezi sa incerce din nou acel lucru sau sa se focuseze pe altul, nicidecum sa ii “tai aripile” cu interdictii nejustificate.
Pentru ca sa iti creezi aceste noi deprinderi, intr-un mod eficient, iti recomandam sa comunici cu tine insuti cat mai des, intrebandu-te: “De ce i-am spus nu copilului meu?”. Raspunsul“Pentru ca asa trebuie/Pentru ca asa se face” nu se accepta.
Asadar, a se sterge neaparat urmatoarele expresii, din discutiile voastre: “ Nu esti bun de nimic”, “Sa nu mai faci asta vreodata”, “Nu-ti mai suport prostiile” , “M-ai dezamagit” etc.

II. Respect, nu desconsideratie.
Cati parintii bat la usa, inainte de a intra in dormitorul copilului? (aici, evident ca ne referim la varsta scolara). Foarte putini!
Un copil simte nevoia sa ii fie respectata intimitatea, exact asa cum simte si un adult si doar pentru ca este mic asta nu inseamna ca nu are drepturi.
Pe langa exemplul cu usa, exista multe alte situatii similare care vor manifesta lipsa de respect fata de el:
– atunci cand i se imprumuta din lucruri, fara permisiunea lui;
– atunci cand il critici in public;
– atunci cand iei decizii privind activitatea lui zilnica, fara ca sa il anunti/sa il intrebi:
– atunci cand folosesti des acest gen de replica “ Ce stii tu, esti copil, mai bine taci!” ;
– atunci cand este ignorat si parerea lui nu se face auzita pentru membrii familiei.

III.. ALTERNATIVE in loc de NU
Stim cum este ca un copil sa-si doreasca lucruri, activitati periculoase sau nepotrivite varstei, bugetului sau momentului.

1. Pentru astfel de situatii, va recomandam sa apelati la decizii mature in loc de: cuvantul “Nu”, agresivitate verbala sau fizica, luatul fortat de la locul in cauza etc.
2. Pentru a limita accesul lui la obiectele periculoase pentru viata lui, reorganizati-va casa si aplicati stilul Montessori in camera sa;
3. Pentru a elimina NU-ul, apelati la “Hai sa facem…”, “Uite mami…” , “Am o idee..” etc, adica ii focusezi atentia pe altceva (acest lucru il poti aplica la cumparaturi, la plimbari … oriunde).

Dupa o anumita varsta, cand nu il mai poti “pacali”, va fi necesar sa implimentati compromisul, iar secretul eficacitatii consta in comunicare. Nu recomandam conditionarea si recompesele, copilul trebuie sa inteleaga, nu sa fie manipulat.

 

Distribuie